Astăzi, 10 februarie, la Muzeul de Istorie din Târgovişte a avut loc vernisajul intitulat “Regele Mihai – o copilărie fericită”, eveniment organizat de Consiliul Județean Dâmbovița, Complexul Național Muzeal ”Curtea Domnească” Târgoviște și Asociația România Culturală în parteneriat cu Institutul Cultural Român, Biblioteca Academiei Române, Teatrul Național București, Muzeul Național Peleș, Complexul Muzeal Național „Moldova” Iași, Muzeul Țării Făgărașului „Valter Literat” și Muzeul Județean de Istorie Brașov.
Au susţinut alocuţiuni: Claudia Gilia – vicepreşedintele Consiliului Judeţean Dâmboviţa, Constantin Bălăceanu - Stolnici – academician, Silviu Miloiu, profesor universitar în cadrul Universităţii Valahia din Târgovişte, Ovidiu Cârstina – directorul Complexului Național Muzeal “Curtea Domnească”, dr.Beatrice Todireanu – organizatorul expoziției.
Claudia Gilia, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Dâmboviţa:
”Sunt onorată să vă adresez câteva cuvinte în numele Consiliului Județean Dâmbovița, în cadrul expoziției de fotografie intitulată ”Regele Mihai – o copilărie fericită”, eveniment cu o semnificație istorică deosebită, organizat împreună cu instituții de prestigiu din România, după cum ați putut afla de pe afișul de promovare a evenimentului.
Expoziția aduce în fața noastră, prin intermediul celor 40 de panouri fotografice, imagini din timpul copilăriei Regelui Mihai, fotografii ce provin din colecția Familiei Regale a României, colecția Academiei Române și colecția „Luiza Berman”.
Pentru părinți, în special pentru mame, orice copil este aidoma unui prinț. Foarte puțini copii sunt, însă, cu adevărat prinți. Și foarte puțini prinți au putut avea o copilărie firească. Mai ales când, la vârsta de aproximativ șase ani, ajungi să ocupi tronul unui stat - să fii rege. Este cazul Majestății Sale, Mihai I, rege al României între anii 1927-1930 și 1940-1947.
Figura centrală a expoziției este copilul Mihai, surprins de fotograful familiei în numeroase ipostaze ale copilăriei sale princiare și regale.
Fotografiile, oficiale sau mai puțin vizibile pentru “publicul larg”, fac parte dintr-un spațiu “privat”, al unui personaj privilegiat din punct de vedere social.
În acest context, relevat de aparatul de fotografiat, zâmbetele și râsul par elementele comune lumii obișnuite din care micul prinț și, apoi, rege făcea, totuși, parte. Fotografiile selectate, pe care le putem admira astăzi, ne arată un copil întrutotul fericit. Regele râde, se joacă, imită vâslitul sau trasul cu arma de vânătoare, călărește sau schiază.
Într-o secvență, inspirat aleasă, regele se află în fața profesorului său, la clasa palatină. Uneori stă grav, ca în fața unei table de șah. Regele este și un mic grădinar sau un bun partener de joacă. Poate fi un bun șofer, căci are, după cum se vede, propria sa mașină, însă nu una adevărată, desigur, ca aceea lângă care este surprins în fotografie.
Copilul, pe care fericirea pare că-l însoțește pretutindeni, în orice activitate desfășurată - joacă sau “treburi serioase” - transmite la rândul său o stare de fericire. Alături de copil, regele (Carol al II-lea) și regina (Elena) își abandonează posturile oficiale regale în favoarea celor părintești. Mândriei afișate de tată i se asociază iubirea maternă a mamei, a cărei privire expresivă nu mai are nevoie de nici un comentariu.
O mică concluzie, dacă mi se permite, ar fi aceea că, indiferent de timpurile istorice în care își trăiește omul viața, și indiferent de poziția socială deținută, copilăria rămâne o “vârstă fără vârstă”, căci, spre deosebire de istorie, ea se regenerează continuu.
La final, aș dori să profit, încă o dată, de această ocazie pentru a vă mulțumi pentru participare și a-mi exprima mulțumirile atât față de distinsele oficialități, invitați și publicul participant, cât și față de organizatorii care au făcut posibil acest eveniment”.
